Vreau să-ți scriu o scrisoare
Și apoi să mor undeva departe
Să știu că iubirea nu va pieri
Și inima nu mă va durea.
Iubire tăinuită, iubire neîmplinită
Doar luna știe cât de mult te iubesc
Să ajung pe cer, printre stele
Să te iau cu mine dragostea mea.
Nici în apa de ploaie iubirea noastră
Nu se va topi
Și în orice picătură de apă
Noi doi suntem împreună.
Iubire tăinuită, iubire neîmplinită
Doar luna știe cât de mult te iubesc
Să ajung pe cer, printre stele
Să te iau cu mine dragostea mea.
În lumea asta mare
Nu știe nimeni de iubirea noastră
Un porumbel o să trimitem
Să dea de veste că noi ne iubim
Sensul versurilor
Piesa exprimă o iubire secretă și profundă, marcată de dorința de eternitate și de teama pierderii. Vorbitorul își dorește să-și declare iubirea printr-o scrisoare, acceptând chiar și ideea morții, pentru a asigura perenitatea sentimentelor. Iubirea lor este ascunsă de ochii lumii, dar speră ca un simbol al păcii, un porumbel, să vestească uniunea lor.