Munte vrăjit,
Ia nu te plânge munte vrăjit
Ah nu-mi te jelea, ține-te-apăt
Că musutețele-a tale
Eu nu voi să ți le cânt.
Ia nu te plânge la nori
Oh, ține-te munte, va-ni-mi mori
Nu te plânge la stele
Mutrează-mi lacrămile-a mele.
Ah, ține-te, ai izvoare și fântâni
De unde-și bea apa a mei armâni
Că-mplin ești de lilici
Păduri verzi cu prici.
De-aceea nu plânge munte vrăjit
Ah nu-mi te jelea, ține-te-apăt
Că musutețele-a tale
Eu nu voi să ți le cânt
Sensul versurilor
Cântecul exprimă un sentiment profund de melancolie și dorință, personificând un munte și implorându-l să nu se lase copleșit de tristețe. Versurile evocă imagini ale naturii și ale legăturii emoționale cu locurile natale.