Aud mereu vești proaste despre Pisa,
Cum că se-apleacă și că o să cadă,
Săracul turn de-o moarte de paradă
Și fără rost pe lume plânsu-mi-s-a.
Vechi subiect al presei mondiale,
Mereu căderea lui este aproape,
„E imposibil turnul să mai scape”…
Și turnul își tot vede de-ale sale.
N-aș spune că-ncet nu se apleacă
Și că nu va cădea cândva și dânsul,
Dar pomii rupți abia-și stăpânesc plânsul
Văzându-l cum se-ndoaie ca o cracă.
Prea-i suntem grijii turnurilor gazdă,
De nici nu mai simțim căderea noastră.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre cum ne preocupăm de problemele altora, cum ar fi turnul din Pisa, în timp ce ignorăm propria noastră decădere și problemele personale. Metafora turnului care se apleacă simbolizează problemele ignorate, iar indiferența față de căderea noastră este pusă în contrast cu grija exagerată față de problemele altora.