În trup curat de Maica nenuntita,
Crescu sfânt trupul Tău din har ceresc,
Precum din ploaie și din raze cresc
Mănoase spice-n țărâna rodită.
Și, ca un bob de grâu dumnezeiesc,
Te-ai măcinat în ura cea cumplită
Și-ai hărăzit ființa Ta zdrobită,
Acelor mulți, cari veșnic flămânzesc.
Smeriți, cu slabe mâini nesățioase,
În ruga lor din veci Te-au așteptat,
Cerșind mereu fărâme luminoase.
Cu sânge și cu lacrimi frământat,
În focul dragostei Te-ai copt, Hristoase,
Și spre viața veșnică Te-ai dat.
Sensul versurilor
Piesa descrie sacrificiul lui Hristos, comparându-l cu un bob de grâu măcinat pentru a hrăni omenirea. Este o meditație asupra credinței, a iubirii divine și a promisiunii vieții veșnice prin sacrificiu.