[Știi mă care e partea cea mai nasoală? Ca toată lumea greșește! Dar nimeni nu recunoaște. Se ascund după deget ca tarfele alea. Exact. Nu-i frumos ce faceți, hai să fim reali].
Refren: Nu mă acuza aiurea, că riști să te înșeli, știi, nimeni nu e perfect, toți facem greșeli! Da’ unii mint, că „Nu frate” am îndoieli. Că „a minți” e egal cu a înceta să speri!
I. Am făcut greșeli, zeci, sute sau poate mii.
N-am de gând să mă ascund. Asta deja o știi.
Am plâns destul, Gonzales nu e mereu „cool”.
Uneori spun adevărul și e prea deprimant, mă jur.
Partea cea mai nasoală e că încă o fac,
nu mă ascund după deget, deci n-am să tac!
Uneori trebuia să învăț mai mult, să stau s-ascult,
dar în loc să fac asta m-am pus pe băut.
Am văzut multe trăind aici.
Oameni marginalizați, plini de cicatrici,
Alții plini de ei, aur la gât, mașini, suferințe, chițiți doar pe lume să dea umilință.
N-am fost ăla să-mi doresc prea mult, am vrut doar o foaie, un pix și-un beat să ascult.
Refren x 2.
II. Toți le facem, ca pe urmă în spate să le tragem.
Lăsăm munca deoparte, sau ne complacem.
Când ești puști, nu gândești, repede muști.
Acum vorbind la figurat, pe toți vrei să-i împuști.
Ești tare, o arzi dubios, nu la școală.
Zici „Lasă că merg mâine, azi mă ascultă iar”
Ești ca o fiară, gata să acționeze iară.
Te răzbuni pe orice din jur, ura să-ți dispară.
Când ești copil, nu prea te gândești puțin.
Că ai tăi se zbat să îți meargă bine, vorbești în sictir.
Suflet hoinar, arunci gânduri la un pahar.
Vii noaptea târziu afară, ai tăi țipă iar.
Raspunzi bizar. Uiți cine te-a ajutat, măcar.
Zici „Lasă că viața asta e ca un zar”
Același tipar, greșești și nu ceri scuze.
Mai mult, tot tu țipi și le aduci acuze.
Refren x 2.
III. Am greșit prea mult și ieri am zis „Grecu termină!”
„Hai să facem rap, dă-o dracu de h*****a”
Dar nu m-a ascultat, a zis „Frate, încerc. A vinde dava este egal cu a pleca urgent”
Acum e acolo la fel, eu rămân pe fază.
Lasă că trece vremea frate, și veniți acasă!
Știi, mulți greșim, dar nimeni nu se gândește,
Că plătim prea scump când o ardem vagabontește.
Ce mama dracu, e chiar urât. Decât să-mi doresc multe, mai bine le uit.
Că nu am împrumut, nu gândesc prea mult.
Aștept salariul care și-așa e pierdut.
Știi, nu sunt mut când e vorba de explicat.
Unii au greșit flagrant, și nu i-au legat.
Deci Doamne, fă dreptate că ăștia își bat joc.
Nu e corect ce se întâmplă, și d-aia iau foc!
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre faptul că toți oamenii greșesc, dar puțini recunosc asta. Artistul își asumă propriile greșeli și vorbește despre impactul lor, dar și despre greșelile văzute în societate.