Mă uit în oglindă
Fața mea se schimbă
Tinerețe unde pleci
Nu mai vrei să stai deloc
Hai te rog mai ia un loc
Dacă pleci te aștept
Dar știu că nu mai vii
De atâta timp plecată
Câmpiile pustii
Pădurea abandonată
Parcă ieri eram copii
Discutam de artă
Arată-mi ce nu știu
Vreau să trec de cerul gri
Nu mai vreau nicio greșeală
Ori cât ar fi de mică.
Carevasăzică-s prost
Nu-i greu să recunosc
Dar dacă ții în tine
Mi-e greu să te cunosc
Fiindcă, mi-e frică
Frică să nu pierd
Dar frica e păcat
Și am început să cred
În monștrii de sub pat
Și monștrii mei din cap
Azi nu mai sunt povară
Azi nu mă mai agită
Că-i văd ca pe tovarăși
La masă fericiți.
Tu scumpă inimioară
Azi mi-am făcut un prieten
Ce cântă la vioară
Un altu mă-nfioară
Cu gândul suicid
Că stau prea mult pe gânduri
Mi-e greu să mă decid
Ușor neîndemânatic
Zâmbind la un apus
Cu iz primăvăratic
Nu vreau să fiu simpatic
Vreau doar să nu-ncurc
De atâtea ori căzut
M-ai ajutat să urc
Nu știu să-ți mulțumesc
Arată-mi o metodă.
Aș prefera să scriu
Dar n-am destulă sodă
Chiar dacă nu-i la modă
Ți-aș fi trimis scrisori
Ți-aș dedica o piesă
Poate, ,un buchet sonor ”
Aștept să mă aștepți
Ce vorbă simplă
Am vrut de mult s-o zic
Doar că-mi stătea pe limbă
Dar cine să o simtă
Aștept să-mi bați în frunte
Știu deja îmi bați în piept
Ești liniștea de munte
Ești apă în deșert
Vezi firele cărunte
Mă faci să le accept
Regret orice greșeală
Promit, nu mai repet
A nu știu, a câta oară
Știu deja nu sunt perfect
Învăț în continuare
Fără nicio ezitare.
Asta am de spus
Am fost atât de sincer
Încât mă simt în plus.
Și mă uit in oglinda
Fața mea se schimbă
Tinerețe unde pleci
Nu mai vrei să stai deloc
Hai te rog mai ia un loc
Dacă pleci te aștept
Dar știu că nu mai vii
De atâta timp plecată
Câmpiile pustii
Pădurea abandonată
Parcă ieri eram copii
Discutam de artă
Arată-mi ce nu știu
Vreau să trec de cerul gri
Nu mai vreau nicio greșeală
Ori cât de mică ar fi
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul pentru trecerea timpului și pierderea tinereții. Artistul reflectă asupra greșelilor trecutului și caută o cale de a se împăca cu sine și cu prezentul, acceptând imperfecțiunea și învățând din experiențe.