Nu poți să știi cum e să fii departe de tot
Să știi că locul tău nu e acolo, e în alt loc
Părinți, prieteni dragi, totul e acasă
Mii de amintiri ce în gând te apasă
Zici lasă, știi că totul trece
Și te închizi din nou în colțul tău rece
Îți curge o lacrimă, începi să îți amintești
Cum ai tăi îți ziceau, copile ai să crești
Și poate acum copiii tăi cresc sub ochii altuia
Nu-i nimic mai de preț decât dragostea
De afecțiunea ce ți-o pot da doar ai tăi
Simți cum toți oamenii se transformă în lei
Și nu pui preț pe ei, îți speli gândul în mii și mii de idei
Vrei să fii acasă, tragi plapuma, închizi ochii și zici
Mai bine lasă…
Nu poți să știi cum e să fii departe de tot
Să știi că locul tău nu e acolo, e în alt loc
Părinți, prieteni dragi, totul e acasă
Mii de amintiri ce în gând te apasă
Nopțile de vară ce se transformau în dimineți
Ochii iubitei care te făceau să îngheți
Și toate astea te așteaptă acolo undeva
Îți zici în sinea ta, nu îți pierde speranța
Aștepți și numeri toate zilele
Cu lacrimi și gânduri umplii toate filele
Anii trec, fire albe în cap apar
Și vezi cum rând pe rând toți cei dragi dispar
Și te întrebi pentru ce au fost toate astea
Că frumusețea vieții a găsit fereastra
Pe care am fugit când nu erai atent
În viața ta chiar tu ai fost cel absent
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de dor și regret al unei persoane care este departe de casă și de cei dragi. Ea reflectă asupra amintirilor, a pierderilor și a întrebărilor existențiale legate de alegerile făcute în viață.