Acuma vântul a devenit tăcut
Și tăcută marea;
Totul tace; dar strig singură
Strigătul inimii mele,
Strigăt de iubire, strigăt de rușine
Al inimii mele aprinse
De când te-am privit, iar tu te-ai uitat la mine
Și nu mai sunt decât un lucru nevolnic.
Strig și inima-mi arde fără de pace
De când nu mai sunt
Decât un lucru părăsit, în ruină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de iubire pierdută și deznădejde. Naratorul se simte singur și nevolnic după o interacțiune cu persoana iubită, fiind cuprins de un sentiment de ruină interioară.