Flăcările înfuriate
și roz aruncă o ocheadă
unui îngeraș
în pătuțul lui
și cineva sună din trompetă
cineva bate tamburina
altcineva bate din palme.
Orice zvon umplea la refuz
târgul
să fi avut cinci ani
atingeam zborul zânelor.
Seninul
cățărat de necuprins
prelungește liniștea
sanctuarului de platani.
Dar dacă mă uit
la cerul acela
cu inima mea de azi mă descopăr
lepădat
tulburarea îmi frânge inima
plânsul prinde gheață în inimă.
Mă agăț de lume
și am grijă să blestem
în fiecare zi mai mult
inima mea de om.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de nostalgie și deziluzie față de trecerea timpului și pierderea inocenței copilăriei. Vorbitorul se simte lepădat și tulburat, iar amintirile frumoase din trecut contrastează cu amărăciunea prezentului.