Porumbiței soarele
I-a cedat lumina..
Uguind v-a veni,
Dacă dormi, în vis..
Lumina va veni
Și-n secret va trăi..
Se va ști doamna
Unei grandioase mări
La primul tău suspin..
Deja sclipește iar
Învolburată acea mare
Deschisă cui visează..
Nu are numai vrajă
Lumina ce-o închizi..
Ție îți pare intimă,
Altuia miraj..
Nemăsurat a suferit,
A dorit abisul mării..
Șovăi, zborul
În tine-l pierzi,
E căutat după ecou..
Mânia din acea chemare
Ți-a prăpădit sufletul,
Lumina se întoarce zilei..
Sensul versurilor
Piesa explorează tema luminii și a visării, sugerând o călătorie interioară profundă. Lumina este prezentată ca o forță duală, intimă pentru unii și iluzorie pentru alții, iar marea simbolizează un loc al visării și al transformării sufletului.
