Ceea ce vreau să-ți spun acum
E o propoziție eliptică,
Nu de subiect,
Nu de predicat,
Ci de realitate.
Aș vrea să-ți înfățișez
O moară de vânt
Fără cereale,
O gravidă
Fără copii în ea,
O lumină
Care nu se poate menține în lumânare,
O propoziție eliptică de realitate.
Să fie între noi
Numai tirul de artilerie
Al cromozomilor
Și al nemotivatei melancolii.
Iar dacă la întrebările mele
Fără înțeles,
Ai să înțelegi
Și-ai să-mi răspunzi,
Fără înțeles,
Între noi mai poate veni
Definitiv uitarea,
Care ne spală
Și de uitări.
Vreau să-ți mai înfățișez
O poezie de dragoste
În care nu te iubesc,
O poezie eliptică de tine,
O poezie ca un tratat de pace,
Între țări care n-au început
Războiul.
Mi-ai lipsit mult timp,
De aceea se aude
Acest murmur
De nedumerire.
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea relațiilor și a sentimentelor exprimate indirect, printr-o metaforă a unei propoziții eliptice. Vorbește despre dor, uitare și o iubire neconvențională, sugerând o distanță emoțională și o comunicare dificilă.
