(X)
De vină poate fi
ziua aceea
de primăvară ieșită din minți
și o fată
cu chipul mai palid,
bolnavă de tristețe
sau alte dureri,
care-a plecat otrăvindu-mi
toată memoria,
dar puteam într-o clipă smintită —
îngenunchiat cu securea în mâini,
s-o dezgrop dintr-un arbore tânăr
așa cum întreagă
incendia într-un gând,
leneș s-o-ntind mai târziu
peste frunzele moarte
și răsuflarea mea să i-o dau
până când
cu pletele plânse, pe șolduri,
plină de patimi
ar fi înviat din lemnul curat
asemeni ca-n ziua aceea
de primăvară ieșită din minți.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de singurătate și regret profund după pierderea unei iubiri. Naratorul este obsedat de amintirea persoanei pierdute și de dorința de a o readuce la viață, chiar și prin mijloace extreme.