Se pârguiau eșarfele pe ziduri
Un logofăt ședea turcește pe nisipul fierbinte
Spunea ceva aproximativ.
Am trecut pe acolo într-o primă junețe
L-am scrijelat cu limba mea de reptilă.
Mă ciulisem o vreme
Ca să-l aud cum respiră.
El se împăuna
Tresărea din muchii
Și plioscăia din ogive
Se indigna din toate vitraliile.
Seara venise călare pe-o năpârcă o călugăriță albastră
Ne adulmecase și sărise cotcodăcind să ne oblojească.
Eu am îndrăgit-o frenetic pentru forța ei narativă
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă suprarealistă și critică, folosind imagini bizare și metafore, o figură autoritară și reacția naratorului la aceasta. Finalul introduce un element salvator sau vindecător, sugerând o apreciere pentru puterea poveștilor.