Lira spânzurată-n cui
Cam de mult am părăsit-o,
De urâtul tău, iubito,
Și de dragul nimănui.
Degetele-mi amorțite
abia lunecă pe strune.
Toate coardele sunt bune,
dar a inimii-s plesnite.
Pentru tine, adorato,
vreau să-mi cânt de azi încolo
bucuriile-n tremolo
și tristețea-n pizzicato.
Și de s-o-ntâmpla ca tonul
ori măsura să nu-ți placă,
vom întoarce patefonul
și vom pune altă placă.
Sensul versurilor
Piesa este o dedicație muzicală melancolică, în care naratorul își exprimă sentimentele pentru persoana iubită. El promite să-i cânte bucuriile și tristețile, dar este dispus să schimbe melodia dacă nu-i place.