Nu știu dacă ați aflat cu toții, oamenii milostivi și înstăriți
De bătrâna ce-a furat de foame un banal pachet de biscuiți.
Ea de acolo își cumpăra sărmana, ieftin alimentul preferat
Până când cu prețurile astea, n-a mai avut bani și l-a furat.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
Nu știa să mintă și să fure, a trăit în cinste din puțin
Și-au văzut-o că e speriată, parcă o muncea un gând străin
Nici n-au apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc
Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți.
S-au furat averi de miliarde, țări întregi au fost făcute praf
Nici n-ar fi mai potrivită sigla decât o ruină și un jaf
Iar acei ce le-au furat pe toată dau din cap profund dezamăgiți
Că bătrâna a murit umilă pentru un pachet de biscuiți.
Totuși cât de rea ești soro lume,
Ce cumplit spectacol îți permiți
Dacă s-a ajuns să moară oameni
Pentru un pachet de biscuiți
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea tragică a unei bătrâne care moare după ce fură un pachet de biscuiți din cauza sărăciei. Ea critică dur inegalitățile sociale și ipocrizia unei lumi în care furturile mari sunt ignorate, în timp ce sărăcia este aspru pedepsită.