Rar.
Singur, singur, singur,
Într-un han, departe –
Doarme și hangiul,
Străzile-s deșarte,
Singur, singur, singur..
Plouă, plouă, plouă,
Vreme de beție –
Și s-asculți pustiul,
Ce melancolie!
Plouă, plouă, plouă..
Nimeni, nimeni, nimeni,
Cu atât mai bine –
Și de-atâta vreme
Nu știe de mine
Nimeni, nimeni, nimeni..
Tremur, tremur, tremur..
Orice ironie
Vă rămâne vouă –
Noaptea e târzie,
Tremur, tremur, tremur..
Veșnic, veșnic, veșnic,
Rătăciri de-acuma
N-or să mă mai cheme –
Peste vise bruma,
Veșnic, veșnic, veșnic..
Singur, singur, singur,
Vreme de beție –
I-auzi cum mai plouă,
Ce melancolie!
Singur, singur, singur..
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și melancolie, accentuat de ploaie și de un cadru izolat. Vorbitorul se simte abandonat și pierdut în propriile gânduri, acceptând această stare de izolare.