Iubito, pe prispa ți-am pus
O floare din lumea de sus,
O floare din insula Marte,
O floare a căilor moarte.
Ea are petalele lungi,
Suflând ai să poți să le smulgi,
Iubito, eu flori nu prea știu,
Sunt un grădinar damblagiu.
Nu știu – trandafir, liliac
Pe toate ca tine le fac,
Pe toate le-aduc la un fel
Lalea, trandafir, ghiocel.
O floare a vieții vecine
Și care miroase a tine.
Iubito, pe prispa tu ai
O floare din insula Rai.
Sensul versurilor
Piesa este o metaforă despre iubire, comparând sentimentele cu o floare unică, adusă din locuri îndepărtate și speciale. Grădinarul damblagiu sugerează că iubirea este imperfectă, dar oferită cu sinceritate.