Și iar a venit primăvara
Și iar ne mințim că-i frumos
Și iar frunzele urcă scara
Și-i verde pământul pe jos.
Și iar calendaru-nflorește
Și câinii ne-aud pe la stâni
Dar vai, tot acum, pe mutește
Mor grabnic atâția bătrâni.
Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această mințită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.
Vin nopțile scurte de vară
Și păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud?.
Cu lanțuri legate de glezne
Oricât de lumină ar fi
Noi mergem de-a pururi prin beznă
Mereu nelegitimi copii.
Mereu în aceeași clipită
Urât și frumos, mort și viu,
Ne paște o soartă cumplită
Nimic nu-nțeleg cei ce știu.
Și iar a venit o părere
Și iar va pleca înapoi
Prea mari impozit ne cere
Că ninge în suflet la noi.
Sensul versurilor
Piesa explorează ciclicitatea vieții și a naturii, dar subliniază și iluzia frumuseții și a fericirii. În ciuda aparențelor pozitive, există o realitate sumbră și o conștientizare a mortalității și a suferinței.