Gellu Dorian – Păpuși Bătrâne

Nu se joacă nimeni cu noi, nimeni nu pune mâna
pe niște păpuși bătrâne, aruncate într-un dulap
dintr-un beci prin care doar șoarecii se mai adăpostesc
și fug și ei când încep să roadă din pielea noastră uscată
și plină de riduri,
miros greu de mucegai și urină
alungă mâinile învățate să atingă pielea catifelată a fetelor
din alcovurile pe care noi doar le visăm.
să ieșim măcar primăvara asta la soare,
ultima din câte se simte forfota din mintea celor care vor
să dea foc la magazia asta în care
ne-au uitat de cum au dat peste altceva mai frumos.
să privim și noi soarele, să ne atingă Dumnezeu cu
vergeaua lui plină de rouă.
apoi putem fuma liniștite în orice bar în care
ne vom oploși în trupurile fetelor
care tocmai vor ieși din alcovuri
proaspete și aprinse ca lumânările în noaptea de Înviere.
dar nu, nu se mai joacă nimeni cu noi,
iar noi între noi este aproape la fel de trist
ca în mijlocul țărânii
degetele din care sângele s-a scurs
și nu mai poate înflori peste noapte.
să ne întoarcem la viețile noastre,
de aici înainte nicio o iluzie
nu ne mai face fericite!