Mâine prin ochii mei vor trece alte femei
mult mai frumoase, mult mai multe, mult mai de neatins.
Acum ele abia se nasc
și-și lasă mamele în incubatoare până când
memoria mea le va scoate la plimbare
prin orașul părăsit de ele cu mulți ani în urmă.
Au ochii ca ai puilor de pisici,
mirosul fin
și trupul învelit în scutece,
habar n-au cine le va privi pe furiș trecând pe străzile pustii
de dimineața până seara târziu,
când se trag obloanele,
când pe centurele orașelor mari se aprind farurile,
iar în paturi se pierd milioane de vieți,
când într-un pat de spital
stau în jurul meu zeci de asistente
ca în jurul unei mese chelnerițele care visează
la nopți nedormite în Ibiza,
șampanie și caviar,
Versace, Armani, parfumuri pe care nicio nară nu le-a mirosit vreodată.
Dar azi prin ochii mei
trece doar femeia al cărei trup îl văd
și nu e…
Sensul versurilor
Piesa explorează tema trecerii timpului și a idealurilor feminine. Naratorul reflectă asupra femeilor din trecut și viitor, comparându-le cu visele efemere și luxul neatins, concentrându-se în final asupra femeii prezente.