Am auzit infernul
Ca o rupere a unui stejar,
Probabil că mergea undeva, la o nuntă,
Și a trecut pe lângă noi,
Am auzit infernul.
Nu semăna cu un tropăit de herghelie,
Că v-aș spune,
Nu era zgomotos,
Nu era maiestuos,
Parcă se rupea un stejar
Și-n ruptură urmau să se ducă
Toate.
Nu era urât, că v-aș spune,
Avea treabă, a trecut, nu mai e.
Am auzit infernul, fiți pregătiți,
La întoarcere
Se va mai auzi o dată
Ca o redeșteptare a unui stejar
Ce a căzut odată
Și acum se adună de peste tot,
Din toate obiectele în care a fost transformat.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune a infernului ca pe un eveniment natural și inevitabil, comparat cu ruperea unui stejar. Sugerează că infernul are un scop și că se va întoarce într-o formă transformată, adunând fragmente din trecut.