Ah! Du-te, tu suspinul meu,
Departe să te duci mereu;
Și de-a mea jale nimănui
Pe unde-i trece să nu spui.
Pe lume să nu te oprești,
În vânt să nu te risipești;
Te du-n întinsul nesfârșit
De dorul meu călăuzit.
Și acolo rămâi pierdut
În lume de nimeni știut.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorința de a alunga un suspin, o jale, departe, într-un loc necunoscut, pentru a nu mai provoca suferință. Este o încercare de a scăpa de sentimentele negative și de a le pierde într-un loc îndepărtat.