Frumos mi-ar sta cu pălăria mea de lut
Pe malul Eufratului în ape masculine
lângă Femeia Leșinată
Cu tâmpla pe scândură i-aș povesti
cum ar putea să-mi scrie de exemplu
scrisori de adorație
„Gândește-te un pic” i-aș spune „la aventura noastră zilnică
acum când te dedai odihnei celei mai adânci
acum când tu sărmană și porumbiță
încerci în gând să zbori pe când eu
încremenit și singur stau cu tâmpla pe o scândură”
Sensul versurilor
Un bărbat contemplă o femeie leșinată, imaginându-și o relație idealizată cu ea și exprimându-și singurătatea și dorința de conexiune. El se află într-o stare de reverie melancolică, adresându-se femeii într-un monolog interior.