Nu știu pentru cine adun
Cuvinte de foc pe zăpada hârtiei.
Trebuie ceva adânc și puternic să spun
Înainte de a intra în cripta veciei.
Trebuie să moi pana în inima mea,
Să scriu despre toamna din gândurile mele,
Să apuc de sfoara ei de raze o stea
Și s-o atârn la cercevele.
Trebuie despre oameni și lume să cânt,
Cât mai e vreme…
Să-mi ridic sufletul de lângă pământ,
Să-l fac să învie-n poeme.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și asupra necesității de a lăsa ceva valoros în urmă. Vorbitorul își exprimă dorința de a crea poezie profundă și relevantă înainte de a muri, ridicându-și sufletul prin artă.