Eu n-am cântat iubirea pentru pâine,
Nici n-am vândut-o ca să-mi fie cald,
Şi, dacă tot trăiesc de azi pe mâine,
Doar în iubire încă mă mai scald.
Eu n-am luat iubirea cu de-a sila,
Din braţele cuiva mai amărât,
Sau prea nevolnic sau de toată mila,
Doar ca să-mi ţină noaptea de urât.
Eu n-am trădat iubirea niciodată,
Chiar dac-am fost prea mult risipitor,
Şi-am îndrăznit prin firea mea ciudată,
Să cred că-i pot rămâne şi dator.
Eu n-am ascuns iubirea sub lăcate,
Nici n-am urât-o dacă mi-a fugit,
Să-mpartă fericirea din păcate,
Cu cineva de ea mai îndrăgit.
Eu n-am ţinut iubirea-nlăţuită,
Şi glume n-am făcut pe seama ei,
Când s-a-ntâmplat să fie hărţuită
Sau chiar să aibă prea puţin temei.
Eu n-am schimbat iubirea nici pe lauri,
Nici pe mărimi vremelnice şi reci,
Ca să-mi tocmesc o mie de balauri
Pentru blestemul somnului de veci!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un angajament ferm față de iubire, refuzând să o compromită pentru beneficii materiale sau statut social. Vorbitorul subliniază că nu a trădat, manipulat sau exploatat niciodată iubirea, menținându-și integritatea emoțională.