Bolile noastre fierbinți,
Bolile noastre curate –
Mici afirmații cuminți
Despre minuni spulberate.
Nicio durere în plus,
Nicio scăpare în sine –
Într-un balans presupus,
Cine ucide, pe cine?
Cine aduce și când
Somnul sentinței supreme?
Trece tăcerea prin gând,
Carnea de carne se teme.
Cine mai poate răbda
Frigul a tot ce se-ntâmplă?
Numai genunchii spun da,
Tâmpla-i departe de tâmplă.
Ochiul spre ochi e deschis,
Fără nimic să mai ceară
Bolile noastre de vis,
Bolile noastre de vară.
Capăt de lume, uitat,
Spaime de dus împreună;
Ceasul iubirii a stat,
Chiar dacă-n noi mai răsună.
Sensul versurilor
Piesa explorează amintiri dureroase și pierderi, sugerând o stare de melancolie profundă. Vorbește despre boală, uitare și o iubire care a ajuns la final, lăsând un ecou trist în suflet.