Cât de rău ești, Doamne, Doamne!
Tu mă-ntrebi grăbit și-aprins,
Dacă te-am iubit vreodată?
Ce-i cu tine? Ce te-a prins?
Dac-aș ști, eu ți-aș răspunde;
Cum să știu, că n-am de unde!
Eu la asta niciodată
N-am gândit cu dinadins.
Tu mă știi. Eu râd într-una,
Numai de glumit mă știu –
Ei, dar când mă-ntrebi de-acestea
Parc-aș vrea să nu mai fiu!
Lumea de dureri e plină,
Calea vieții mi-e străină;
Tot așa-mi vorbește mama,
Iar eu, biata, ce să știu?.
Eu cu drag te văd la horă,
Ochii tăi și toate-mi plac;
Orice-mi zici tu, nu mă supăr,
Și cu orice faci, mă-mpac.
Dar să stăm târziu în noapte
Tăinuind iubirea-n șoapte
Și să te sărut — ei, asta!
N-am putere să o fac!.
Nu mi-am dat anume seama
Niciodată, viața ce-i!
De-mi zici «dragă», râd cu hohot,
Ascunzând obrajii mei.
Tu te superi dintr-o dată,
Ma faci proastă și-ngâmfată,
Mă ameninți, c-o rupi cu mine –
Rău ce ești! și multe vrei!.
O, de m-ai lăsa vreodată,
De-ai fugi și m-ai lăsa,
Din gradina maicii tale
Eu o floare mi-aș fura
Și-aș purta-o-n sân, o cruce!
Când s-ar vestezi, m-aș duce
Să te fur apoi pe tine;
Nimănui nu te-aș mai da!.
Mai așteaptă! Cui dai biruri,
Dac-aștepți ce ți-e iubit?
Să zic da, nu-mi vine bine
Până când nu m-am gândit;
Să zic nu? Aș zice toate,
Numai asta nu se poate;
Parc-aș plânge viața toată
Dac-aș ști, că te-am mâhnit.
Ei, acum ghicește singur
De te am eu drag ori nu?
Să mi-o spui de altă dată,
C-aș roși, să-mi spui acu –
Cumpănește bine toate,
Până mâine te socote;
Și de vei ghici, tu-mi spune,
Și voi zice cum zici tu!
Sensul versurilor
O tânără este confuză în legătură cu sentimentele ei față de un băiat. Ea nu știe dacă îl iubește sau nu, și îi cere lui să ghicească, promițând să fie de acord cu răspunsul lui.