Din ciclul „Sonete de primăvară”.
În garduri vii, ghirlande bucălate
De liliac spumos – ciorchine grele –
Îndoaie creanga, ciucure din ele
Şi se revarsă-n valuri legănate.
Înneacă locul, trec peste zăbrele
Şi potopesc grădini învecinate:
Talazuri albe şi străluminate,
Talazuri viorii cu foc din stele.
– Drag liliac, cu flamuri şi cu steaguri
Întâmpini pe Sân-Gheorghe-n osanale,
Descins din nou pe-a ţării verzi meleaguri.
Ostaş al Crucii, strălucind în zale,
El mi-e patronul zorilor natale
Şi-i datoresc ai vieţii rumeni faguri.
Sensul versurilor
Piesa descrie frumusețea liliacului în primăvară și îl asociază cu sărbătoarea Sfântului Gheorghe. Poetul își exprimă recunoștința față de patronul său spiritual, comparându-l cu un ostaș al crucii.