Omenire așezată pentru guri de arme,
O rafală de tobe, frunți de luptători întunecate,
Pași prin neguri de sânge; fierul negru să sfarme
Disperarea, Noapte în creierele disperate:
Aici e Evei umbră, vânătoare și roșii bani.
Înnorare, lumina străbate Cina cea de Taină.
În pâine și în vin o blândă tăcere locuiește
Și doisprezece sunt cei adunați la număr.
Noaptea în somn ei urlă sub pomii de măslin;
În răni și-afundă Sfântul Toma mâna.
Sensul versurilor
Poezia explorează disperarea omenirii în fața războiului iminent, căutând refugiu și sens în simbolismul religios. Există un contrast puternic între imaginile violente ale războiului și cele liniștitoare ale credinței creștine, sugerând o resignare sau o restabilire prin religie.
