Și iară și iară te-ntorci, o, tu, melancolie,
Blândețe a sufletului însingurat.
Aproape-i de stingere o zi de aur.
Plin de umilință, cel îndelung răbdător se închină durerii,
Răsunând de-armonie și dulce demență.
Te uită! amurgul se lasă.
Și iară noaptea se-ntoarce și muribundul se tânguie
Și suferă și altul cu el.
Cutremurată, sub stelele toamnei
An de an mai adânc fruntea se-nclină.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de melancolie și suferință, accentuat de trecerea timpului și de apropierea inevitabilă a sfârșitului. Vorbește despre durerea sufletului însingurat și despre umilința în fața suferinței.