Amintire, speranță-ngropată
Ocrotesc aceste grinzi brune,
Deasupra atârnă dalii
Tot mai calmă reîntoarcere,
Pustiita grădină cu răsfrângerea sumbră
A scurșilor ani,
Încât lacrimile de pe pleoape albastre îi cad
Străinului necontenit.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentul de melancolie și regret la reîntoarcerea într-un loc familiar, dar acum pustiit de trecerea timpului. Străinul care se întoarce este copleșit de amintiri și de conștientizarea pierderilor suferite.