George Gordon Byron – Strofa

Erau și tineri. Ce-ar fi tinerețea
Fără iubire? Dragostea ce-ar fi
Fără junețe? Ea-i dă frumusețea,
Dulceața, duhul, dorul de-a iubi.
Dar vremea îi întunecă noblețea
Și minte nu te-nveți cât ai trăi:
Îndrăgostiții, chiar dacă-s bătrâni,
Deși ridicoli, tot geloși rămân.

Sensul versurilor

Strofa explorează natura ciclică a iubirii și a tinereții, subliniind cum timpul afectează frumusețea și pasiunea. Chiar și înaintarea în vârstă nu stinge gelozia, o emoție umană persistentă.

Lasă un comentariu