Sentința lui pompoasă n-are scuză!
S-auzi cum zice „Bine!” (vorbă-n vânt),
Cum bâzâie-n lumină ca o gâză,
Cea mai albastră de pe acest pământ,
Dojana-i, doare, lauda-i acuză,
Te-nghite crud, de-i dat vreun crezământ,
De-ar fi doar proastă piesa-i, ar fi bine.
Traduce-ntr-adevăr din limbi străine.
Sensul versurilor
Piesa critică un personaj pompos și ipocrit, ale cărui vorbe sună bine, dar sunt lipsite de substanță. Acesta este acuzat că judecă aspru și că laudele sale sunt, de fapt, critici mascate.