Distanța dintre noi credeam că nu poate fi zid
Dar timpul ne-a îndepărtat ușor și ne-a răcit
Și te simt așa aproape, îți simt răsuflarea-n suflet
Că mi-au rămas tipărite-n cap detalii și un zâmbet
Și-mi curge sângele din inimă și degete
Când fețe de fete îmi par a fi ea, dar repede
Îmi dau seama că mă-nșel și plec..
Mi-e dor de orele ce nu-mi dădeam seama când trec
Și respir aerul ăsta jegos și rece
Lângă ea era altfel și mă-ntreb de ce?
E acolo, o văd și totuși nu vin
Am sufletu-n comă înecat în venin
Senin e chipul ei de înger feminin
Al meu e aspru și uscat, mai rezistă puțin
Și ei ne văd.. cum ne privim unu pe altu
Între noi parc-ar fi ziduri, dar este doar asfaltul..
O privesc, nu mă-nșel, aceea e chiar ea
Stă timidă într-un colț cu ochii mai negrii ca marea
Nu-mi zice că mă vrea, dar nici nu mă respinge
Lipsită de expresie, fața-i aprinsă se stinge
Are buzele crăpate ca pământul după secetă
Ascunde ceva la spate și ușor îmi zice că
Acolo are sentimentele cu glasul răgușit
Ca după zile-ntregi de plâns și țipat la nesfârșit
Și o privesc tăcut, cuvintele-mi sunt luate
Nu pot rosti nimic, deși ei i-aș spune toate
Problemele mele, bucuriile și restul
Amintirea de la ea în care a contat doar gestul
Și se pune pe plâns, o lacrimă îmi intră-n gură
Are gustul dulce ca zahărul din prăjitură
Ma ia in brate si imi spune uita
O intreb daca visez, ea imi spune ca nu si ma saruta..
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele de dor și regret ale naratorului față de o fostă iubire. Reîntâlnirea cu aceasta aduce un amestec de emoții, culminând cu o împăcare dulce-amăruie.