Stau pe-o banca-n parc, lângă Cișmigiu
Mă gândesc la multe, vrute și nevrute, știu
Fără să vreau mă îmbrac cu tristețea
Și poate c-o merit, și eu am rupt inima la câteva
Câteva? Nu! Câtorva fete și-mi cer scuze
Nu le învinovățesc, doar că nu-mi puteau fi muze
Câtorva persoane ce cândva mi-erau dragi sincer
Doar că după o vreme, simțeam că-mi provoacă ulcer
Privesc lacul, ochii-mi lenți mișcând
E frig da’ p***a mea parcă nici nu-mi mai pasă când
Simt o durere-n piept, una nebună
Știi cât de rău doare dorul de cea care-ți zicea noapte bună?
Hmm probabil da și tu știi
Probabil sunt singuru’ nebun de-aici și scriu prostii
Da’ scriu ce simt, și nici nu-mi pasă
Încotro mă-ndrept, sau la ce oră ajung acasă..
Ascult un beat tare, îi pun pauză când
Aud voci râzând, și-mi zic în gând „p***e” dau din nou play
Încep și scriu un vers, două, trei
Cred.. C-o să iasă ceva ok
Primesc un mesaj pe telefon de la..
Nu-i dau nume
Am fost împreună-o vreme da’ n-a fost pe bune
Ne-am certat, n-am mai vorbit câțiva ani. dar..
Ghici ce?! De la o vreme vorbim iar
Și vorbim așa frumos, încep s-o plac
Dar nu, ea cică mi-e soră, eu-s pentru ea frate, mi-e drag
S-o aud la telefon căci să ne vedem nu prea
Eu m-am mutat, ea a rămas acolo. pa
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de melancolie și regret, reflectând asupra relațiilor trecute și a dorului de o persoană specială. Naratorul se confesează sincer, împărtășind gânduri și emoții profunde despre pierdere și distanță.