Într-o pădure-nverzită
Frumos cântă-o păsărică,
Frumos cântă-o păsărică,
Toată lumea mi-o ascultă,
Vine noaptea-ntunecată
Ea zboară din cracă-n cracă
Și-apoi plânge de se-neacă,
Și-apoi plânge de se-neacă.
Ea-și plânge durerile
C-o lasă puterile,
E bolnavă, săraca,
Și nu mai poate cânta:
– Neică, s-ai grijă de mine
Să mai cânt și eu la mine,
Eu să cânt, ei să m-asculte,
Că-mi vine greu să mă uite.
Lume, lume, v-am cântat,
Lacrimi multe ați vărsat,
Lacrimi multe de durere,
Eu v-am cântat cu plăcere,
Binele de când s-a dus
Inimioara mea a plâns,
Hai spune-mi mie, noroc,
La mine de ce n-ai loc.
Vii în casă, stai puțin,
Și-apoi pleci pe la vecini,
Rău e singurel pe lume
Să n-ai inima cui spune,
Să n-ai frați, să n-ai surori
Să le spui durerea lor,
Să te uiți la cer cu stele,
Să n-ai nicio mângâiere.
Sensul versurilor
Piesa descrie o pasăre bolnavă care cântă cu tristețe într-o pădure, exprimându-și durerea și singurătatea. Ea se simte abandonată de noroc și deplânge lipsa de sprijin și mângâiere.