Foaie verde peliniță,
Sus în deal pe poieniță,
Într-un pom, pe o crenguță
Frumos cântă o mierliță,
După cântec se arată
Că e tare supărată.
Sare din fag în lăstar
Și strigă cu foc și-amar:
– Eu nu știu ce-o fi cu mine
De n-am norocel pe lume,
Că unii îl au cu carul,
Numai eu am ca paharul.
Cântă, măi mierliță, cântă
Că toată lumea te-ascultă,
Cântă mai mult pentru mine
Că și eu sunt tot ca tine,
Că și eu sunt supărată
Că-s de neicuța lăsată.
Sensul versurilor
O mierliță cântă trist pe o creangă, lamentându-se de lipsa de noroc. Cântăreața se identifică cu pasărea, simțindu-se la fel de singură și părăsită.