Cu vânt înainte își ia avânt,
Că încă simte și surprinde
Când se prinde levitând la tine-n minte.
Idei, gânduri, clipite șlefuite-n
Ore convertite-n N nopți nedormite
Mai și-nchide câte-un ochi, când se desprinde
De pe-orbite ce-i iau ochii și.. atunci se-aprinde.
Nu ia loc, doar.. se închide-n sine
A nimănui și totuși.. pentru oricine
Care tinde să ezite, rezilient la ce emite,
Dar.. totuși.. transparent prin ce transmite.
Revin simțiri pe nesimțite,
Motive, motivații din frustrări înăbușite,
Întrebări, nereușite – o au la mână ca pe chinte.
Dar și iertări când, depășite,
Și-aduce-aminte: toate merită trăite.
Catharsis ca atare-n căutare de zile-nsorite
Și credință să viseze din nou la nopți liniștite,
Unite prin circuite ce transpun instincte
O ambiționează să le facă auzite.
Evoluție – notă cu notă își promite
E-o soluție să reseteze orice limite.
Sunet clădit peste ispite transmite-o rugăminte
Și-așa a revenit la primul Cuvânt înainte
De-oricare alte cuvinte..
Sensul versurilor
Piesa este o introspecție asupra evoluției personale, depășirea obstacolelor și găsirea motivației în frustrări. Vorbitorul își amintește că toate experiențele merită trăite și aspiră la un viitor mai bun, transformând instinctele în expresii auzite.