Ajuns la episodul cinci, scriu pe stânci
Privesc, zâmbesc, de parcă aș sta în țarc de tânci
Îndrugi zece porunci că ai urme adânci
Cânți și plângi că ți-e dor de p-atunci
Umblu cu teama de bestii, nu poți să clipești
Tu cauți oameni onești, caută-i că nu-i găsești
Cu nimeni nu te potrivești, plângi când zâmbești
Suspini când rostești că vrei să iubești
Dar a venit și timpul tău, nu mai e rău
Sunt doar al tău, ia-mă de mână și ieși din hău
Te țin pe panou, când tu te plimbi în chimonou
Tu mă faci cu sare și oțet, eu cu filling și flow
Cască bine ochii, că noi suntem doar doi copii
Eu lovesc pentru tine decisiv cum dă și Rocky
Eu îți cânt de deochi, tu te clatini în rochii
Și-ți ghidez cu frânghii brațele și genunchii.
Refren x2
Știi că toate vor trece, fac necazul să plece
Să nu te mai sece, să fii caldă nu rece
Pe tine te văd în buline, vreau atingeri fine
Să poa’ să mă aline, de dorul de tine.
Mi s-a înroșit cerneala, îmi plânge țigara
În tine zace comoara, și căldura ca vara
Pomii mor, vor nurofen, în suflet antren
Se plictisesc pe teren și fredonează-un refren
Mă iscălesc cu o pană, frunzele cad de pomană
Tu pentru mine ești hrană, Iunie are-o clipă de iarnă
Sunt în viață recut, tu ai un glas tăcut
Îți cântă un necunoscut, ăă? plăcut
Am cuvântul darnic, cânt ca un ceainic
Sentiment nevalnic pentru tine e tainic
Eu compun rupestru, de tine vorbesc un timestru
De pleci pe altă planetă, devin extraterestru
În mână țin pixul gen spectru și zic asta că-i pentru
CEA MAI RARĂ CARTE și tot continentul
Chipul tău razant, m-a obsedat elegant
Ești cel mai rar diamant, a zis un muzicant.
Refren x2
Știi că toate vor trece, fac necazul să plece
Să nu te mai sece, să fii caldă nu rece
Pe tine te văd în buline, vreau atingeri fine
Să poa’ să mă aline, de dorul de tine.
Strofa 3
Paralizat de carte o citesc mai departe
Frază cu frază, c-are pagini curate
Scrisă cursiv, nu se deșiră, și nu mă miră
Că eu sunt sedat de ea, restu ațipiră
Timpul n-are rușine, să mă aștepte pe mine
Vrea mereu să domine, îi indiferent cu oricine
Inima-mi coace, vreau liniște și pace
Nimeni nu poa’ să mă atace, acum mă afund în chistoace
Calc pe oceane, am sentimente, raioane
Transpiră ecrane când eu mă plimb pe piane
Fost licean, acum un biet samaritean
Tu ești din porțelan, iar eu mă aprind ca un vulcan
Te explorez pân’ la nucleu, tu pentru mine jeleu
Alunec lin pe linoleu, în timp ce-ți fac un eseu
Tu poți fi oriunde, merg după tine, n-am traseu
Tu ești CEA MAI RARĂ CARTE și EU sunt EU.
Refren x3
Știi că toate vor trece, fac necazul să plece
Să nu te mai sece, să fii caldă nu rece
Pe tine te văd în buline, vreau atingeri fine
Să poa’ să mă aline, de dorul de tine.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente profunde de dor și admirație față de o persoană idealizată, comparată cu o carte rară. Naratorul se simte captivat și dependent de această persoană, explorând complexitatea relației lor și căutând alinare în prezența ei.