Am vicii, nu sunt perfect,
am doruri și patimi,
vise și lacrimi,
sunt perfectul imperfect.
Am nori albi și am nori negri,
am îngeri și demoni
ce se adorm și se trezesc
în mine precum într-o casă
ospitalieră și neprietenoasă.
Am curcubee ce se sting pe cer
în zile de blând amurg timpuriu,
am clipe ce se pierd în mister
și eternități ce se zbat în pustiu.
Am mări ce plutesc în oceane
și oceane ce se îneacă în mări,
am triunghiuri ce se cred plane
și orizonturi ce se pleacă-n zări.
Am totul, sunt perfect
pentru a fi imperfect și viu,
n-am trecutul perfect
și nici viitorul nu mi-l știu.
Am vicii, lacrimi, dezamăgiri,
am zori, surâsuri, mulțumiri
și iubesc de când mă știu.
Sensul versurilor
The song explores the duality of human nature, embracing both imperfections and virtues. It's a celebration of being alive and imperfect, acknowledging the past while remaining uncertain about the future. The lyrics emphasize self-acceptance and the capacity to love despite flaws.