Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls pădurea toată,
Însă n-a găsit-o, nu.
El a smuls pădurea toată
Și s-o are-ncepu.
Și-a arat pădurea toată…
Însă n-a găsit-o, nu.
Semăna pădurea toată,
Din grâu azime-a gătit
Și-o corabie-și cioplise
Din stejarul prăvălit.
Și-o corabie-și cioplise
Și-n amurgul greu, de stânci,
A plecat pe mări, s-o uite,
Clătinat de ape-adânci.
A plecat pe mări, s-o uite,
Dar sub lună, dar sub stea,
Răsărea la loc pădurea,
Iar corabia-nfrunzea.
Sensul versurilor
Un bărbat încearcă să uite o iubire pierdută distrugând natura și apoi călătorind pe mare, dar trecutul îl urmărește constant. Natura se regenerează, iar amintirile persistă, simbolizând imposibilitatea de a scăpa de durere.