Ce pedeapsă –
Noaptea!
Blând,
Ea îmi fură și-mi destramă
Ce mi-e scump: bătrâna mamă..
M-am deprins cu bezna când?!.
Ce pedeapsă
Și lumina!
Îmi văd fața, îmi văd mâna
Veștejindu-se ca frunza..
M-am deprins, vai, și cu dânsa!.
Și iubirea –
Ce pedeapsă!
Vâlvătaia ei prea deasă
Când se stinge, când se-aprinde..
Nu mă pot cu deprinde!
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimentul de pedeapsă resimțit în fața pierderii, a trecerii timpului și a complexității iubirii. Vorbitorul se simte neputincios în fața acestor forțe inevitabile.