Lui Virgil Candea
Era câte o mână străină
Ridicată în sus
În atotnorodnica adunare.
Sărut-o, mi se spunea,
Ea este steagul patriei tale.
Eram prea tânăr,
Încă nu știam că, iată,
Cu mâna străină
Numai foc să iei.
Frate,
Câți desperați
S-au spânzurat de mâna aceea!
Sensul versurilor
Piesa descrie deziluzia față de simbolurile naționale și manipularea prin intermediul acestora. O "mână străină" devine simbol al opresiunii și al pierderii speranței, ducând la disperare.
