Lui Mihai Drăgănescu.
Va fi! Pe Terra cea bătrână
Amirosind a flori de tei,
Va merge Dumnezeu de mână,
La Paște, cu românii mei.
Și flori, spre noi, de miere grele
Cu El odată vor rosti:
„Voi dacă vreți, plecați pe stele,
Iar noi mai rămânem aci”.
* * *
Lui Nicolae Dan Fruntelată
Dacă măicuța ta,
Dacă limba strămoșilor tăi
Se află în Patrie,
Nu e țară mai minunată
Ca Patria ta.
* * *
Lui Mircea Druc
Cum să vă spun?!
Cu mine diavolul
A vorbit omenește.
M-a cercat și s-a dus mai departe
La treburile sale.
Oare nu glăsuiesc,
Nu glăsuiesc oare
Și cele sfinte la fel:
„Diavolul ispitește,
Dar nu poate sili,
Cere consimțământul,
Dar nu poate constrânge.”
Sensul versurilor
Piesa explorează legătura spirituală cu patria și credința, sugerând că, în ciuda tentațiilor, rămânem ancorați în valorile noastre. Diavolul poate ispiti, dar nu poate forța, lăsând alegerea în mâinile noastre.