În zori troleibuzul
îmi sforăie sub fereastră.
Pe valea Bâcului locomotiva
nechează buiastră.
M-am deprins
cu toate zgomotele de-acu,
numai cu vuietul avioanelor
nu.
Vuietul acest
îmi sperie gândul și rima.
Oh, ani de război!
Tu, Hiroșima!
Trec avioane noaptea,
peste oraș și câmpie.
Copiii mei dorm.
E parcă mai frig.
Îmi învelesc mai bine copiii.
Sensul versurilor
Piesa exprimă teama și anxietatea resimțite de un părinte în contextul amintirilor legate de război și a amenințărilor percepute. Vuietul avioanelor trezește amintiri traumatizante și o teamă pentru siguranța copiilor.