Lui Constantin Tănase.
Mai groaznice ca zidul
Sunt, iată
Ferestrele prin care
Nu se vede decât
Soldățoiul de pază
Tropăind afară de frig
Cu arma la piept.
Oh, voi încovoiaților robi
Din mănoase câmpii,
Din fabrici,
Frații mei, care
Nici nu crâcniți măcar!
Cu hoitul
Acestei zile porcoase
Îmi vine în voi să arunc,
În voi, în voi, în voi
În care tăcerea
Tropăie de frig!
Sensul versurilor
Piesa denunță indiferența și pasivitatea oamenilor în fața opresiunii, comparând această tăcere cu un soldat care păzește și menține starea de fapt. Versurile exprimă frustrarea față de cei care nu se revoltă împotriva nedreptăților.