Pentru ea la Putna clopot bate,
Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră
Pentru limba, pentru limba noastră.
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste Țară
Cu lacrima limbii noastre!
Pentru ea ninsori se cern din spații,
Pentru ea puternici sunt Carpații,
Pentru ea e caldă vatra poamei
Pentru limba, pentru limba mamei.
Pentru ea noi văruim pereții,
Pentru ea mai sunt răniți poeții,
Pentru ea cresc florile visării
Pentru limba, pentru limba Țării.
Dumnezeu prima oară
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste Țară
Cu lacrima limbii noastre!
Sensul versurilor
Cântecul este o odă închinată patriei și limbii române, văzute ca entități sacre și definitorii pentru identitatea națională. Versurile exprimă un sentiment profund de dragoste și respect pentru țară, asociind-o cu elemente spirituale și tradiționale.