Bre muscale, am ostenit
Să te-ascult necontenit,
Să te-ascult neîncetat
Că m-ai fost eliberat;
Că m-ai ajutat isteț
Să trăiesc un timp măreț,
Că mă-mbraci, că m-ai născut,
Iar eu mă uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt măturător
Al străzii pe care stai
Plină zilnic de-ntâi Mai?!
Și ce fel de falnic timp
Când muncesc ca robu-n câmp,
Când ficatul mi-i distrus
De otrăvuri ce-ai adus,
Când ne mor copiii-n leagăn,
Iar tu cânți pe sub mesteacăn
Și te bați cu pumnu-n piept
C-ai luptat și ai un drept..
Nu zic nu: ai ars în foc,
Dar eu ce: jucam sau joc?!
Nu zic nu: te-ai și bătut,
Dar noi ceilalți ce-am făcut:
Bielarusul și armeanul,
Românul și-americanul,
Letonul și polonezul
Și tadjicul și englezul..
Bre muscale, ia fii bun,
Ascultă și eu ce-ți spun:
Fără ceilalți, negreșit,
Azi nemțește-ai fi grăit
Și cerșeai chirilița,
Limba, cântul, școala ta,
Hramul tău și propriul pom..
Bre muscale, fii, bre, om!
Sensul versurilor
Piesa exprimă frustrarea față de pretențiile de superioritate ale Rusiei, amintind de sacrificiile altor națiuni și de contribuțiile lor la istorie. Este un apel la recunoașterea valorii fiecărui popor și la depășirea complexelor de superioritate.