Departe nu alerg ca râul,
Căci cine uită se destramă.
Cu roua spicului sub pleoape
Mă-ntorc spre ce mi-e sfânt şi-aproape:
Spre chipul tău de aur, mamă,
Şi-mi curge sufletul ca grâul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și întoarcerea spirituală către figura maternă, văzută ca un simbol sacru și un punct de referință esențial. Sufletul se revarsă ca un dar prețios, asemenea grâului, în prezența chipului matern.