Strofa 1 [Arlekinn]
Atunci când arzi pe dinăuntru ca o torță,
Când porți la casual pe tine doar cămăși de forță,
Cuțitul-i ruginit și rănile-s adânci,
Când consumi davai și mama ta își face cruci,
Atunci când vrei părul din cap să ți-l smulgi,
Când iubești cu adevărat și nu vrei să distrugi,
Din ce în ce mai puține fețe inocente,
Atunci când se discută despre sentimente,
Când gândești infantil, te simți inutil,
Atunci când alegi să fii amabil, în loc să fii ostil,
Atunci când orice gând de-al tău sfârșește în exil,
Atunci când vrei să explodezi și cauți un fitil,
Atunci când îngeri păzitori zac în închisori,
Atunci când ai încălcat cel puțin 9 din 10 porunci,
Atunci când vezi oameni tragic cum sfârșesc,
Puțini oameni trăiesc, majoritatea doar îmbătrânesc,
Demult numai visez, trăiesc vise urâte,
Și îmi doresc să zbor, am aripile frânte,
Am lacrimi în ochi, gânduri mă țin din scurt,
Spații goale în mine, sunt pline de pământ,
Mama, tata, de ce nu mă credeți?
Că eu iubesc cu adevărat și voi nu mă înțelegeți,
Am niște gânduri necurate,
Plec undeva departe,
Am să le pun capăt printr-un zbor de la etajul 7,
Să-mi tai venele nu pot, pastile numai am!
Am un zâmbet pervers când privesc în jos pe geam,
Primul pas a fost greu, până a sărit în gol,
A închis ochii a zis „Doamne, iartă-mă că zbor!”
Un pic mai vesel poate, un pic mai gras,
La impactul de pământ îi sare sângele pe nas!
Iubita lui se întreabă cum a putut să moară?,
Părinții spun că nu știau, că nu se așteptau să sară.
Strofa 2 [Rappa]
E ultimul meu test, și vreau să-l trec cu brio!
Asta e titlul scrisorii mele de adio!
Mă simt ca un miner printre alpiniști, printre altruiști,
Sunt un egoist, deci n-are rost să mai exist!
Mireasa mea e îmbrăcată-n negru și mă așteaptă,
E magică! N-are buchet ci o coasă în mâna dreaptă!
Așadar, priviți partea bună!
Asta-i un dar! Mă-nsor, nu mă omor!
Am ales binele,
Și-n fond, eu hotărăsc cu cine îmi unesc destinele!
O să vă întrebați de ce-am făcut ce-am făcut,
Ei bine, aici sunt prizonier între două lumi,
Sunt un zero absolut!
Sunt… Ba nu! Am fost… Obijnuiți-vă că numai sunt,
Obijnuiți-vă să vorbiți de mine la trecut,
Obijnuiți-vă căci v-am dezamăgit prea mult,
Am fost un privitor orb al unui film mut!
Am pășit mândru pe ciment!
Nu m-am născut pe gresie,
Și n-o să-mi mint copilu’ că Moș Crăciun a ieșit la pensie,
Acum îmi beau ultimu’ strop de conștiință
Îmi privesc, toate gândurile trec în neființă,
Ce stare ciudată, parcă aș vrea să mai rămân,
Totuși îmi pun pistolu-n cap și trag!
Inima încă îmi bate, pleoapele se zbat,
Și cad, îmi dau duhul, ce orgasm divin!
Stropit cu petale și vin,
Înghit acel venin scurs din creier,
Mă înalț și cutreier,
Va privesc cum mă plângeți, și n-am regrete!
Eu am ales să renunț la sentimente,
Încă sunteți ipocriți, încă pretindeți că mă știți,
Ce naivi puteți să fiți când mă jeliți,
Încă nu pot să cred că am fost de aceeași rasă,
Încă… p**a mea sunt liber, nu-mi mai pasă!
Sensul versurilor
Piesa descrie stările de depresie profundă și gândurile suicidare ale personajelor. Ambii artiști exprimă sentimente de inutilitate, dezamăgire și dorința de a scăpa de suferință, culminând cu acte de suicid.